Sunt OM și trăiesc cu intensitate fiecare clipă a vieții mele. Mă bucur, râd, plâng, mă tem, îmi depăsesc temerile, mă provoc și mă las provocată, asa cum, probabil, o facem toți. Sunt un OM norocos, pentru că viața mi-a oferit experienţe diverse din care am învățat enorm. Uneori am plâns sau am plutit de bucurie, alteori am simțit cum tristetea, frustrarea, durerea îmi descompuneau sufletul în bucățele mici, mici, asemenea pieselor unui puzzle.
Din exterior, însă, totul părea perfect, armura construită în timp, cu atenţie şi migală, reuşea să păstreze aparenţele şi mă protejeze de orice bănuială. Eram ca o printesă războinică, dornică să salveze lumea și să ajute, o printesă care facea tot ce ii stătea în putere să îi mulțumescă pe cei din jur. Bucuria lor era și bucuria mea, era energia de care aveam nevoie pentru a putea merge mai departe.
Lucrurile au funcționat aşa o bună perioadă de vreme până când am fost nevoită să petrec trei săptămâni în izolare. Au fost trei săptămâni în care am fost doar eu cu mine, eu aproape de mine, trei săptămâni în care m-am conectat, m-am reîmprietenit și am discutat mult cu Adriana din mine. Aşa am aflat că îmi doream mai mult, că îmi doream să ies din obișnuința cotidiană și să fac ceva nou, ceva altfel, ceva pentru mine, să simt că trăiesc.
Am început să îmi acord mai mult timp mie, să îmi adresez întrebări, să găsesc răspunsuri. Am pornit într-o călătorie iniţiatică în care am acceptat provocări şi am făcut lucruri la care nici nu îndrăzneam să visez. Am pășit cu tălpile goale pe un covor de cărbuni încinși, cunoscând și respectând forța focului. Am reușit să văd dincolo de potențialele bariere, spargând, asemenea unui karateka, o placă de lemn. M-am eliberat renunţând la convingerile ce-mi limitau acţiunile. Am lucrat în echipă cu persoane pe care abia le cunoscusem și, învingându-mi teama și având încredere în coechipierul meu, am modelat o bară de fier. Am făcut toate aceste lucruri pentru mine şi m-am (re)descoperit cu o bucurie imensă, greu de descris în cuvinte.
Am învățat că dacă îmi doresc ceva cu adevărat, cu mindsetul potrivit, cu energie, perseverenţă şi implicare pot reuşi orice. Am învățat că ceea ce consider eu eșec sau succes este doar feedback pe care viața mi-l oferă în dar. Ce urmează să fac cu acest cadou depinde, însă, doar de mine. Cred că toate experiențele noastre sunt menite să ne învețe ceva, o lecție pentru momentul în care vom fi pregătiți să o înțelegem.
Eu am descoperit că este minunat când permit emoțiilor să devină combustibilul acţiunilor mele! Mi te alături în această călătorie?