Într-o întâlnire cu mentorul meu am avut parte de o conştientizare extrem de profundă şi de importantă petru mine. O convingere limitatoare, care mi-a influenţat până acum viaţă, a ieşit la suprafaţă în contextul unei discuţii aparent obişnuite. Cum ar trebui să fie prezentarea unui curs? Atrăgătoare sau corectă?
Mi-am dat seama că undeva în mintea mea, la un moment dat, cuvântul atrăgător a fost echivalat cu lipsa de consistență, cu o poleială strălucitoare care ascunde superficialitatea. Şi cum eu nu sunt o superficială, am ales varianta sigură și corectă de a face lucrurile. Chiar dacă este lipsită de strălucire și neutră, abordarea corectă oferă informaţii ce nu pot fi contestate, descrie o realitate unanim acceptată de societate, putând fi privită că o modalitate conservatoare de a face lucrurile. De ce corectă și nu atrăgătoare?
Oare abordarea corectă pe care îmbrăţişat-o atât de mult timp reprezintă zona mea de confort? Sau teama de a fi percepută greşit şi etichetată? Sau dorinţa mea de a fi plăcută şi acceptată? De ce atunci când citesc acele texte care descriu într-un mod corect şi realist ceea ce urmează să se întâmple în cadrul trainingurilor mele, nu mă simt atrasă de ele, de ce simt că le lipseşte ceva că nu mă reprezintă?
Pentru că, în realitate chiar le lipseşte ceva, le lipseşte strălucirea, acea strălucire oferită de o abordare nouă, atipică, inovativă ce te face să ieşi şi îi scoate şi pe ceilalţi din zona de confort.
A face lucrurile atrăgătoare înseamnă a fi deschis către nou, a te reinventa, a-ţi folosi creativitatea, a-ţi asuma în egală măsură reuşita şi eşecul. A fi atrăgător nu înseamnă a fi superficial sau lipsit de substanţă, ci înseamnă a avea curaj, a te afla într-o continuă mișcare, dezvoltare şi descoperire pentru că ceea ce a fost considerat ieri atrăgător, mâine va fi perceput că fiind obişnuit, neutru, corect.
Şi totuşi, de ce când vine vorba de mesajul transmis, îmi este atât de greu să fac în scris ceea ce fac în mod natural în sala de curs. Unde este energia, unde sunt zâmbetele, unde sunt steluţele din privire? Sunt în mine, dar eu scriu cu mintea.
Aşa că astăzi am sabotat inerventia a minţii cu un pahar cu vin şi am dat cuvântul sufletului. De ce am făcut asta? Pentru a putea scoate la suprafaţă ceva ce am îngropat demult sau pentru a opri bruiajele lumii exterioare, ale societăţii care impune anumite standarde. Asa am simțit. Corect pentru mine are legătură cu societatea, cu modul în care alegi să te integrezi, fără a deranja în mulţimea oamenilor gri, în mulțimea oamenilor care îşi fac treaba bine şi care se achita cu success de toate îndatoririle pe care le au, însă care nu-şi dau voie să strălucească.
Pentru voi ce semnificații au atragător și corect?